Facinaţia basmelor I

Vă mai amintiţi cum era în copilărie când un părinte sau bunic venea seara alături de dumneavoastră şi începea: “A fost odată ca niciodată…”? Instantaneu, aceste cuvinte vă purtau în alte timpuri şi pe alte meleaguri. Ţineţi minte călătoriile fantastice pe care le făceaţi prin tărâmuri magice, venind de acolo cu experienţe pe care încă nu le ştiaţi din viaţa reală? Mai ştiţi emoţia care vă copleşea şi învăţămintele pe care le aduceaţi cu dumneavoastră de acolo? Vă mai ţineţi minte eroii favoriţi?

Am citit undeva că odată ce ai auzit o poveste, efectul ei nu mai poate fi anulat, e posibil ca ea să ne fi schimbat pentru totdeauna.

pegasus-1952068_1280

Adevărul poveştilor şi basmelor provine din înţelegerea originilor sale, reflectând culturile din care provin. Basmele au dat naştere unor ipostaze eroice ale fiilor cei mici ai familiei, compensând astfel, în fantezie, sărăcia şi condiţia de devalorizare cu care se confruntau în viaţa de zi cu zi. Fetele din poveşti, prin căsătorii aranjate de părinţii lor cu personaje respingătoare sau monştri, reuşeau să-i îmblânzească pe aceştia, transformându-se în prinţi iubitori, iar ele se eliberau de anxietăţile de gen. Astfel visele deveneau realitate.

Basmul dezvăluie speranţe, temeri şi condiţii omeneşti comune. Ele încep să formeze în copilărie un soi de scară psihică, pe care copilul urcă în dezvoltarea sa ulterioară, experimentând posibilitatea de a fi pus în situaţii neîntâlnite şi câştigând experienţă cu magica şi fabuloasa lume interioară, dar şi cu cea exterioară. Poveştile şi basmele sunt modalităţi de a trăi lucruri netrăite, căpătând astfel experienţa pentru viaţa reală. Ele exprimă preocupări, dileme şi situaţii care sunt universale, oferind astfel o identificare cu personajele, înţelegerea faptului că emoţiile lor sunt trăite şi de alţii, prin aceasta căpătând un sentiment de normalitate. Copiii trăiesc indirect prin personaje, pe care le folosesc asemenea unor oglinzi ale vieţilor proprii, ce le oferă un puternic caracter terapeutic.

Prin poveşti şi basme sunt transmise valori, comportamente morale şi acceptabile social. Îi învaţă pe copii cum pot face faţă unor situaţii pe care le-ar putea întâlni mai târziu, cum să abordeze provocările. Este o modalitate potrivită vârstei lor de a învăţa ce este viaţa şi cum poate el să se adapteze.

Psihologia s-a focusat pe rolul poveştilor şi basmelor în dezvoltarea copilului, prin faptul că acestea stimulează diversitatea emoţiilor, curiozitatea, creativitatea şi căutarea de noi sensuri. Conţinutul lor relevă un univers simbolic, fiind o uşă către un tărâm fără limite de vârstă ce implică stimuli şi beneficii pentru dezvoltarea personală a copiilor şi uneori a adulţilor.

Seara, la culcare sau ori de câte ori puteţi, citiţi poveşti, basme, fabule, anecdote copiilor dumneavoastră, însoţiţi-i prin tărâmurile pe le cunoşteaţi atât de bine odinioară. Pentru dumneavoastră este o experienţă  relaxantă şi vă aduce un aer proaspăt din copilărie.

Am să revin, povestindu-vă despre forţa terapeutică a basmelor.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s