Mami, să-ţi povestesc ce am visat!

Visul are nevoie să fie respectat, onorat pentru mesajul lui şi nu respins. Permiteţi-i să existe, nu-l negaţi! El nu este un produs fantasmatic, confuz şi absurd al somnului, ci reflectă o parte din viaţa emoţională a copilului. Mulţi dintre noi încă ne amintim câteva vise pe care le-am avut în copilărie şi al căror sens încă ne e străin.

colorful-1868353_1920

Care părinte nu s-a trezit asaltat de copilul său care îi povesteşte foarte impresionat un vis pe care tocmai l-a avut? Desigur că părinţii sunt bine intenţionaţi şi plini de iubire şi de cele mai bune intenţii faţă de copilul lor. Majoritatea vor încerca însă să-şi liniştească “visătorul” spunându-i că a fost doar un vis, că în realitate nu se întâmplă asta. Copilul înţelege astfel că oamenii mari nu acordă prea multă atenţie unui lucru care lui i se pare impresionant şi important. Asta nu este adevărat, pentru că şi noi, adulţii, când visăm ceva care pare straniu şi de neînţeles, ne grăbim să povestim cuiva. De ce copiii, care oricum sunt mai vulnerabili din prisma gândirii logice, ar trebui să nu se lase impresionaţi şi să trateze visul ca pe ceva ireal?

Dacă părinţii ar avea o minimă idee depre cum ar putea privi visele copiilor lor, acesta ar putea constitui o sursă importantă de înţelegere a vieţii emoţionale a copilului şi o cale potrivită de amplificare a comunicării cu copilul.

Putem spune că sunt două categorii de vise:

  • aşa-numitele “vise mari”, care sunt rare dar foarte încărcate simbolic şi care au un impact emoţional puternic, fiind memorate cu uşurinţă chiar şi ani. Nu căutăm “interpretarea” lor, nici nu presupunem că înţelegem ce visează altcineva. Dar o să observăm că din vis rezultă câteva linii clare, precum anumite teme, imagini, tipare, unele dintre ele fiind prezente în “visele mari” ale multor copii. Aceste tipare au fost numite de Jung “arhetipuri”, pe care el le considera încărcate cu o simbolistică anume. Arhetipurile constituie tipare ale instinctelor de bază, sunt înscrise genetic în creier şi ne permit satisfacerea trebuinţelor biologice şi de dezvoltare ale speciei. Când un tipar arhetipal îşi face simţită prezenţa în psihic, el vine cu o încărcătură emoţională puternică, ce poate fascina sau speria. Rolul fundamental pe care îl au arhetipurile, este acela de ghid al dezvoltării psihice a persoanei, conform cu evoluţia speciei căreia îi aparţine. Pentru a descifra “visele mari”, cel care a visat nu poate ajuta prea mult, deoarece chiar el însuşi are o senzaţie de stranietate şi nu-şi explică mai nimic din visul lui.
  • “visele mici”, mai frecvente, nu atât de impresionante şi fără o semnificaţie importantă pentru existenţa persoanei. Conţinutul lor este adesea legat de activităţile şi gândurile de zi cu zi. Acestea pot fi înţelese numai cu contribuţia celui care le-a visat, prin exprimarea propriilor idei asupra semnificaţiei lui.

Visele copiilor iau deseori forma de coşmar, aducând emoţii negative. Ele sunt oportunităţi pentru dezvoltare, deoarece scot la iveală aspecte ale psihicului neintegrate în conştient, ce arată o ruptură între cele două instanţe psihice (conştientul şi inconştientul). În loc de a lupta cu aceste coşmaruri, este mai nimerit a înţelege mesajul lor simbolic.

Visele îndeplinesc nişte funcţii psihice:

  • o funcţie de pregătire a psihicului pentru creşterea şi dezvoltarea personalităţii, pentru a face faţă provocărilor vieţii reale. Dacă ştim câteva lucruri despre aceste vise, copiii noştri au de câştigat.
  • o funcţie compensatorie, încercând să scoată la lumină fapte, gânduri şi emoţii uitate, ignorate, negate de partea conştientă a psihicului.

Visele par de neînţeles pentru că noi încercăm să înţelegem cu mintea conştientă materiale ale inconştientului, ceea ce este arareori şi foarte greu posibil. Inconştientul are o altă formă de manifestare decât conştientul şi aceasta este prin imagini şi simboluri ce se constituie în metafore, visul fiind, din acest punct de vedere, o punte între conştient şi inconştient.

Jung, maestru al lucrului cu visele în psihoterapie, a propus o “hartă” ce poate reprezenta poarta de intrare conştientă în lumea  visului:

  • Locul geografic unde se desfăşoară visul, ancorarea în timp a acestuia (epoca, decorurile) şi lista cu personajele ce apar.
  • Punctul de plecare al întâmplării.
  • Desfăşurarea acţiunii, spre ce se îndreapă, ce schimbări se produc.
  • Cum se încheie, care este rezultatul, deznodământul sau soluţia. (Unora dintre vise, această parte le lipseşte. Dacă este aşa, atunci poate fi atenţionarea asupra unui conflict nerezolvat).

Această împărţire a visului vă poate orienta rapid şi probabil va evidenţia aspecte ce merită a fi exploatate.

Visele copiilor în vârstă de 3-5 ani sunt scurte, au puţine personaje, puţină acţiune, care are loc într-un spaţiu familiar, iar copilul are un rol pasiv, urmărind desfăşurarea acestuia.

Explorarea viselor este importantă şi este la îndemâna părinţilor să o facă prin joc şi desen, după preferinţele copilului:

  • desenarea unei scene din vis, poate a locului unde se desfăşoară sau a unui personaj
  • punerea în scenă a visului cu păpuşi, marionete, sau în lădiţa de Sandplay, la terapia cu copii.
  • modelarea cu plastilină, lut sau alte materiale asemănătoare a unui personaj sau obiect.
  • compunerea unei poveşti despre ceea ce s-a întâmplat în vis.
  • inventarea unui cântec despre personaje, întâmplări, emoţii din vis.
  • punerea în scenă a visului prin interpretarea, pe rând, a personajelor.

Toate acestea sunt moduri prin care copilul poate explora ceea ce a trăit în vis într-o formă ludică, proprie vârstei lui, găsind soluţii la problemele ridicate în vis, elaborând comportamente adecvate acelor întâmplări. Visele stimulează astfel creativitatea, flexibilizează perspectiva, îl dezvoltă emoţional prin crearea unei posturi active, din care percepe că acţiunea lui are darul de a schimba.

Visele au marele avantaj că prezintă materialul psihologic inividual al perosoanei, ceea ce psihicul ei are nevoie să exprime, fiind astfel ecologic din punct de vedere terapeutic, în comparaţie cu o intervenţie psihoterapeutică rigidă, care impune din exteriorul persoanei tehnici de lucru ce este posibil să nu-l atingă pe om, tocmai din motiv că-i sunt exterioare.

Cereţi detalii despre vis ca să vă faceţi o impresie cât mai clară. Urmăriţi dacă sunt întrebări la care copilul nu poate răspunde şi notaţi-le. E posibil ca acolo să se afle o energie psihică ce are ceva de spus. Discutaţi şi ascultaţi atâta timp cât este confortabil pentru copil şi pentru dumneavoastră. Dacă auziţi pomenite anumite emoţii, încercaţi să aflaţi cum, când, în ce împrejurări copilul întâlneşte aceste emoţii în viaţa lui reală. Aflaţi ce simte despre personajele din vis şi cum interacţionează cu ele. Dacă sunt personaje reale, căutaţi oglindirea acestor relaţii în viaţa reală. Dacă sunt personaje de basm, desene animate, film, cătaţi să pătrundeţi sensul metaforic al acestora.

 

Bibliografie:

Bulkeley, K., & Bulkeley, P. M. (2014). Visele copiilor. Înţelegerea celor mai importante vise şi coşmaruri din copilărie. Bucureşti: Trei.

Hall, J. A. (2013). Interpretarea jungiană a viselor. Bucureşti: Herald.

Jung, C. (2003). Analiza viselor. AROPA.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s