Cum îţi spui povestea de viaţă?

Asemenea unei haine vechi, zdrenţuită şi mâncată de molii, povestea noastră spusă mereu la fel nu mai are nicio utilitate, în afara faptului că, fiind familiară, ne este comodă. Ne tot îmbrăcăm în ea de ani de zile şi mergem aşa prin lume, negândindu-ne nicio clipă că o putem da jos şi reînnoi.

magic-book-1245450

Orice om are o poveste. Povestea e formată din capitole ce se întind pe parcursul vieţii şi care balansează de la bucurie la tristeţe, de la neputinţă la forţă, de la traumă la transformare. Povestea pe care o spui despre tine arată cine crezi că eşti şi determină modul în care faci parte din lume. Înţelesurile pe care le dai experienţelor tale devin firele cu care prinzi fiecare capitol al vieţii tale în ţesătura poveştii tale. Când interpretezi în mod negativ experienţele tale, îţi formezi credinţe limitative despre tine ce pot suna astfel:

  • Nu sunt destul de bun să reuşesc în acest demers.
  • Sunt prost.
  • Nu merit să fiu iubit.

Ca urmare a acestor credinţe limitative frica, durerea, suferinţa, tristeţea, neputinţa trec în prim-planul conştiinţei tale, iar tu te lupţi din greu pentru a evita evenimentele care te pot face să te simţi in nou aşa. Abandonezi obiectivele şi dorinţele tale, te auto-sabotezi în încercarea de a te proteja. Rămâi astfel prizonier în povestea ta zi de zi, an de an.

Vestea bună este că autorul poveştii tale eşti chiar tu. Înseamnă că tot tu ai putea rescrie povestea.

Există povestea a doi fraţi care fuseseră abuzaţi în copilărie de tatăl lor alcoolic. Când au crescut, unul dintre ei a devenit dependent de droguri, nu avea unde locui, nu a terminat şcoala, nu avea familie. Celălalt a mers la facultate, avea o carieră de succes şi o familie fericită. Atunci când au fost întrebaţi cum au ajuns acolo unde sunt astăzi, răspunsul lor a fost acelaşi: “După toate prin câte am trecut, cât am suferit şi am îndurat, cum aş fi putut face altfel?”.

Modul în care interpretăm experienţele trecute este foarte important. Dacă alegem să ne raportăm negativ la ele, vom sta mereu prin preajma tristeţii şi suferinţei.

Dacă povestea ta este despre depăşirea limitelor personale, despre bucurie, succes, despre ce ai învăţat din experienţele tale, nu schimba niciun cuvânt din ea. Dar dacă e o buclă infinită de speranţe care se încheie cu dezamăgiri, de neputinţe şi blocaje între zidurile pe care tu le-ai construit, de autocompătimire, anxietate şi prejudecăţi, e vremea să faci ceva cu asta! Cărui scop serveşte o poveste care te face mereu să te simţi fără succes, neiubit, neputincios? Ai posibilitatea de a rescrie povestea ta. Desigur că episoadele dureroase nu încetează să existe, nici nu vei pretinde asta. Faptele rămân aceleaşi, dar reexaminându-le ai putea ajunge la noi înţelesuri despre tine legate de inteligenţa ta, de rezistenţa, de forţa, de creativitatea sau stoicismul tău, despre capacitatea ta de a depăşi momentele grele din viaţă. Poţi sorta elementele şi personajele poveştii tale, înlocuind ceea ce nu se mai potriveşte.

De altfel aceste poveşti nu exprimă neapărat adevărul, ci propria interpretare a unor fapte. Faptele sunt: unde te-ai născut, câţi fraţi ai, unde ai copilărit. Restul sunt ceea ce credem că ne amintim şi răspunsul emoţional la aceste amintiri. Experienţele noastre de viaţă sint ceea ce facem din ele. Percepţiile noastre ne pot elibera sau subjuga.

De obicei poveştile toxice sunt însoţite de sentimente de greutate, tristeţe, regret, resentimente, nelinişte. Sunt ca nişte paraziţi care se hrănesc cu energia noastră.

Când te hotărăşti să rescrii povestea, concentrază-te pe darurile aduse de experienţele tale, pe oportunităţi, căi de acces către o anumită forţă interioară, avantaje. Nu contează cât de mult sau puţin ai primit, caută comorile ascunse. Nu e nevoie să te salveze cineva, o poţi face singur.  Evită să porţi în viaţă după tine o cocoaşă plină de rele.

Reaminteşte-ţi povestea pe care o spui despre tine ca şi cum ai privi-o pe o scenă. Observă-te pe tine, ca actor principal, înţelegând sentimentele pe care le are acest personaj.

Revezi povestea ta de viaţă şi exprimă-ţi recunoştinţa chiar şi pentru vremurile grele, măcar pentru că le-ai depăşit.

Respune povestea ta ca victimă, pătrunsă fiind de faptul că altcineva este cauza nefericirii tale de azi. Dacă ar fi spui povestea fără a mai da vina pe cineva, ai mai avea o poveste de spus?

Rescrie povestea dintr-o perspectivă diferită. Oricum ne amintim evenimentele diferit faţă de cum s-au întâmplat. De ce să nu scrii o poveste bună despre tine, care te face să te simţi mai puternic şi să-ţi redescoperi resursele interioare?

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s