Labirintul şi comoara lui

Simbolurile sunt o parte importantă a vieţii noastre, spuneam într-un articol anterior ( aici).

Vă propun acum o plimbare prin labirint, unul dintre cele mai vechi simboluri ale lumii, întâlnit în multe culturi. Este unul dintre arhetipurile cele mai rezonante ale omenirii, fiind asociat cu aspectele vieţii omului, dar şi cu structura minţii. El combină imaginile cercului şi spiralei într-o cale şerpuită ce are un scop: găsirea centrului şi apoi întoarcerea în lume. Este un vechi simbol al transformării, ce vine din desigul său pe baza geometriei sacre. Este un spaţiu conţinător de siguranţă care promovează introspecţia şi auto-descoperirea.

maze-398491_1920

Câţi dintre noi nu şi-au asemuit călătoria prin viaţă cu parcurgerea unui labirint? Călătoria prin labirint este unică. Deşi are o singură cale către centru (mă refer în acest articol la acele labirinturi cu un singur drum către centru), fiecare merge în ritmul său, călătorind diferit. Ca şi în viaţă, căile se încolăcesc şi se transformă, nu ştii niciodată cât de aproape eşti de centru, pe măsură ce te îndrepţi către a şti, te muţi departe de a şti.

Adesea privim în afara noastră aşteptând răspunsuri, ceea ce ne face să fim confuzi şi deprimaţi. Singurul răspuns corect pentru noi este cel pe care il primim din interiorul nostru. Ritualul parcurgerii labirintului este un portal puternic către ţinutul înţelepciunii interioare. Labirintul este o spirală către Sine.

Ştim cu toţii despre Minotaur şi eroul Tezeu care l-a ucis. Tezeu, fiul regelui Atenei, aflând despre tributul de război pe care Atena îl plătea regelui Minos, tribut ce consta într-un număr de şapte fete şi şapte băieţi din cele mai nobile familii ce erau sacrificaţi Minotaurului când ajungeau în Creta, a hotărât să se numere printre ei. Minotaurul era un mostru cu cap de taur şi trup de om ce fusese dus să trăiască într-un labirint a cărui ieşire nu putuse vreodată să fie găsită de altcineva decât de creatorul acestei complicate închisori. Când Tezeu a ajuns la palatul regelui Minos, fiica acestuia, Ariadna s-a îndrăgostit de el şi a hotărât să-l ajute în demersul său. I-a dat un ghem pe care să-l întindă de-a lungul drumului pentru a găsi calea spre ieşire. Tezeu a omorât fiara şi a găsit drumul spre ieşire urmând firul Ariadnei.

Minotaurul, această fiară întunecată şi teribilă, este simbol al distrugerii şi răului ce reprezintă partea noastră reprimată, întunecată, Umbra (ca arhetip). Este întâlnirea cu partea întunecată a propriului inconştient.

Ariadna, personajul feminin, este energia feminină a psihicului masculin, cea care îl deschide către afectivitate, creativitate şi relaţii. Această energie feminină a bărbatului este cunoscută în psihologie ca Anima, un arhetip contrasexual al psihicului masculin, echivalentul pentru psihicul feminin fiind Animus.

Călătoria prin labirint este asemenea călătoriei prin viaţa noastră, descrie drumul spre necunoscut, misterul morţii şi renaşterii, riscul asumat, pericolul de a pierde calea, capacitatea de a reveni. Este călătoria către centrul fiinţei noastre, în care ne vom confrunta cu părţi de umbră ale sinelui nostru reprezentate de Minotaur. Meandrele de-a dreapta şi de-a stânga centrului sunt poveştile şi aventurile pe care le întâlnim în călătoria şerpuită prin propria viaţă.

Labirintul este o figură cu centru, adică o mandală, simbol al transformării ce cuprinde totalitatea realităţii individului în jurul unei axe centrale. Ca şi mandalele, labirinturile sunt simboluri arhetipale ce se regăsesc în multe culturi deoarece ele sunt fundamentate în conştiinţă. Labirintul este un simbol geometric puternic cu care avem o relaţie aproape simbiotică ce ne permite pătrunderea în lumea lui fizică concomitent cu o comunicare non-fizică cu noi înşine.

Centrul – scopul suprem al călătoriei – poate însemna lucruri diferite pentru oameni diferiţi.

  • Poate fi o metaforă pentru divinitate: mereu ascunsă, dar mereu prezentă.
  • Poate fi experimentat ca pântecul Marii Mame – arhetip ce conţine toate modelele de comportament matern de la marea sursă de hrană sau fertilitate la tot ce presupune un act de creaţie, fiind astfel o puternică experienţă de auto-integrare prin călătoria către interior şi apoi către exterior.
  • Poate fi capacitatea omului de a controla propria soartă.
  • Poate fi o metaforă a transformării prin integrarea părţii de umbră şi descoperirea luminii ce se află în centru, Sinele.

Labirintul este pur şi simplu format din toate lucrurile prin care trebuie să treci pentru a-ţi găsi responsabilitatea, iar sinele potenţial şi suveranitatea se află în centrul lui şi al tău. În călătoria ta drumul e când larg când îngust, întâlneşti fiinţe care te ajută sau te încurcă, zone de lumină sau de întuneric. În centru este comoara pe care ai plecat să o găseşti.

Vă mulţumesc.

Psihoterapeut Laura Vîrlar

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s